Tyulenovo (Тюленово)

Vara se zice ca este pe sfarsite, ultimul weekend de vara, si alte detalii spatio-temporale, dar chiar si in conditiile astea temperatura nu tine cont si temperaturile se mentin peste 30°C si numarul de turisti e foarte mare. Vrem sa scapam de inghesuiala si decidem sa mergem pe mult titratul litoral bulgaresc.

Alegem o locatie relativ cunoscuta pentru noi, Tyulenovo (Тюленово) nume ce il poarta din 1942. Distanta de la granita, aproximativ 30km. Numele vechi din timpul cand Cadrilaterul apartinea Romaniei este Calacichioi, nume de deriva din mai vechiul nume turcesc Kalaç-Köy. İnitial satula fost locuit de populatii de origine gagauza (turcofoni de religie crestin ortodoxa). Este un localitate/statiune cu 200 locuitori in timpul verii,  60 in restul anului, conform wikipedia. In limba bulgara tyulen inseamna foca, dar foci (Monachus monachus) nu au mai fost vazute in zona din anii ’80.

faleza la Tyulenovo

Initial au fost multi doritori pentru plimbarea asta acolo dar in dimineata plecarii ne-am adunat doar 6 oameni vrednici, baieti si fete si am pornit spre destiantia de vacanta de o zi.

Tinta noastra este un tarm stancos cu faleze inalte de unde se poate sarii in apa. Tot acolo sunt si trasee de escalada, o disciplina distractiva, deep water solo, dar acum nu asta e treaba noastra. Tinta este baie in mare, sa sarim de pe stanci. Apa de acolo este parca diferita de apa obisnuita a Marii Negre, mai limpede, mai albastra. Startul nostru a fost destul de greoi, dar pe la ora 12, dupa ce facem cateva cumparaturi de la un supermarket, reusim sa pornim. Drumul pana la vama decurge fara probleme, trecem foarte usor granita (doar cu buletinul, cum erau creditele acum ceva vreme) si cumparam buvignieta, pt o saptamana – 25 lei. Dupa granita, surpriza – soseaua este asfaltata proaspat, nu sunt trasate marcaje dar asfaltul este de calitate. Sunt cateva marcaje pe marginea drumului si limite de viteza. Incercam sa le respectam. Nu dureaza mult si ajungem si trecem repede de prima localitate – Durankulak. Inca putin si ajungem la Shabla si de aici facem stanga spre mare. Aici asfaltul nu mai este nici proaspat si nici de calitate. Ne apropiem si recunoastem putin tarmul, totusi, in zona este cantonata o baza militara, cu niste masini ce par lansatoare de rachete. Rachetele nu se vad, dar sigur sunt undeva in zona. Ne deruteaza putin dar dupa o scurta recunoastere a terenului gasim locul cautat. Din pacate constatam ceva usor neplacut. Sunt valuri destul de mari. Totusi la fata locului sunt doi bulgari si unul dintre ei sare in apa. Vedem ca nu iese foarte greu si doi temerari dintre ai nostri decid sa intre. Eu ma multumesc sa ma uit si sa le fac cateva poze.

temerarii

Intradevar si ei afla pe propria piele ca iesirea din apa poate fi dificila, si din motivul asta sezonul de baie la tarmul bulgaresc se incheie repede. Mancam ce ne-am adus de acasa (adica din Romania) si plecam. Avem o scurta dilema daca sa mergem pana la Dalboka la ferma de midi sa mancam acolo sau sa mergem spre casa. Doar ce am mancat si ajungem la concluzia ca nu e momentul sa mergem la ferma. Pornim spre casa, respectam din nou limitele de viteza, ne depaseste un coleg de al meu, ii dau mesaj sa stie ca nu poate sa umble nedetectat nici prin strainatate. 

spre tara

Pe drumul de intoarcere ne oprim la Vama Veche sa facem o baie in mare. E multa lume dar din pacate lipseste ceva. Lipseste spiritul de alta data, spiritul din Vama. Mai sunt cateva terase, din ce in ce mai putine, de unde se aude muzica mai de calitate. Restul ... fite. Oamenii...la fel, cativa sunt cei „hard core” care inca au spiritul de vama, restul...la fel ca terasele – fite.

Ajungem la plaja si aici se continua in acelasi spirit. Plaja este plina de sezlonguri si umbrelute. E multa lume la soare sau la umbra. Sunt si cateva fete ce adopta moda topless. Desi ma uit cu placere la ce e frumos nu sunt de acord cu acest mod de manifestare. Din nou lipseste ceva – corturile de pe plaja. Sunt cateva corturi undeva departe spre 2 Mai.

coloniile de foci nu mai sunt

Facem o baie, apa este buna, inotam putin, si iesim la soare sa ne uscam. Nu mai pierdem mult timp si plecam spre casa. Ne oprim la faimoasele clatite din vama, stam la coada si dupa vre-o jumatate de ora ne vine randul si cumparam cateva, pentru fiecare dupa gust.

la coada la clatite

Pana sa ajungem in oras mai apar si alte ocolisuri ce mai trebuiesc facute, motiv pentru care intarziem mai mult decat am programat. Cumva este vina mea pentru intarzire, sau pentru ca nu am anuntat, inca nu stiu. In oras ajungem tarziu si merg spre casa. La Tyulenovo revenim oricand cu placere.

Star party 2012

In actuala conjunctura geopolitica mondiala multe lucruri incep cu un telefon. Asa a inceput si povestea “Star Party”.

Primesc un telefon de la un prieten si ma invita la o iesire in natura cu scopul de a vedea stele. Ideea nu e noua nici macar pentru mine, aceasta urmand sa fie a doua experienta de gen. Urmeaza discutii si parlamentari si in seara plecarii suntem, din nou, in total daca ma numar si pe mine, doi oameni. Dar macar sunt oameni de nadejde. Ajungem cu o mica intarziere (pe la ora 22) la locul de desfasurarea al party-ului. E deja intuneric bine si nu prea vedem pe nimeni la fata. Cunoastem doar putina lume, dar oamenii de acolo sunt prieteneosi.

telescop "inteligent"

Sunt cateva telescoape performante, laptopuri ce conlucreaza cu telescoapele respective, un generator ce asigura energia necesara si lume destul de multa. Sunt si cateva telescoape mai…simple. Simple in comparatie cu cele legate la calculatoare.

"tun" la odihna

O surpriza placuta pentru mine este ca au venit copii din comuna din apropiere (2-3km) si erau interesati de ce se intampla acolo. Oameni priceputi le-au aratat diferite constelatii si zone ale cerului ceea ce banuiesc ca le-a placut. Mie mi-a placut si am mai invatat si eu cate ceva.

Pe la ora 2 – 3 dimineata au aparut cativa nori pe cer ceea ce facea observatiile dificile. Multi dintre astronomi s-au retras. Si multi dintre cei neastronomi s-au retras, noi facand grup comun cu aceastia si ducandu-ne la cort.

Aflu ca generatorul este oferit de primaria comunei din apropiere, ce se implica direct in astfel de actiuni, ba mai mult doreste construirea unui observator astronomic in zona. Generatorul a consumat foarte mult dar abia pe lumina constatam ca are si un mod economic de functionare, daca nu e nevoie de putere, dar noaptea sunt mai greu de remarcat toate reglajele disponibile. Pana la ora 2 a consumat toti cei 10L de benzina pregatiti pentru el.

dimineata, telescoapele asteapta

Din fericire s-a ales un loc bun de cort, la umbra, si asta a rezultat in posibilitatea de a dormi pana tarziu. Tarziu a insemnat pana la ora 9, cand deja temperatura era destul de mare si era din ce in ce mai greu sa ramanem la interior.

Mancam si ca sa treaca ziua mergem la plimbare prin padurile din jur. Urcam pana pe o culme din apropiere, facem cateva poze si ne odihnim putin la umbra. Cerul este acoperit de cativa nori ce nu lasa soarele sa straluceasca foarte tare. Atmosfera e placuta, nu este foarte cald.

Ne intoarcem la tabara si facem ceea ce am venit sa facem – observatii astronomice. Cu filtrele potrivite ne uitam la Soare. Observam cateva pete intunecate in diferite zona ale Sorelui.

Noi, totusi fiind oameni simpli si nu astronomi, vrem sa folosim telescopul pentru observatii pe camp, si speram sa vedem ceva interesant. Evident telescoapele apropie mult mai mult decat un binoclu, dar arata imaginea rasturnata. Asteptam sa vina seara sa se reinceapa observatiile, dar pe cer persista cativa nori ce ameninta sa strice sesiunea de observatii astronomice.

Verificam programele ce urmaresc Statia Spatiala Internationala (ISS), si aflam ca seara, va fi vizibila din locatia noastra. Toata lumea o asteapta cu interes, dar norii inca persista. Cu aproximativ 20 minute inainte de ora programata norii se risipesc si ramane un cer perfect limpede. Apare si Statia si este primita cu urale de bucurie. Cu siguranta cei 6 cercetatori de la bordul ei nu ne-au auzit, dar pentru noi asta nu conteaza. ISS orbiteaza in jurul pamantului la aproximativ 350km altitudine si se deplaseaza cu ceva mai mult de 27.000km/h,  si asta fara sa aiba motor.

Seara continua cu telescoapele atintite spre cerul senin. Toata lumea e multumita de conditiile atmosferice. Pe la ora 1 oboseala isi face simtita prezenta si decid ca e momentul sa ma odihnesc. Atmosfera e prea placuta sa intru in cort si aleg sa dorm afara. Bineinteles in sacul de dormit. Imi aleg un loc drept si chiar daca e aproape de telescoape si se aude generatorul, adorm usor.

Ma trezesc si e deja lumina, soarele ma incalzise bine. Fac un efort si ma repozitionez la umbra, ies din sac si incerc sa mai prind macar cateva minute de somn. Reusesc. Dupa ora 9 incep sa apara oamenii care au stat la observatii, dupa spusele lor pana la ora 5. Ma ridic si eu, nu din pat ci de pe jos. Nu am auzit nimic, nu m-a deranjat nimic. Generatorul a funtionat toata noaptea si a consumat aproximativ 8 litri de benzina.

Incercam sa terminam mancarea adusa de acasa si aproape reusim. De data asta s-a aproximat bine cantitatea.

Multumim

Le multumim celor care ne-au invitat si celor care au organizat intalnirea si pornim spre casa. Speram ca vom fi prezenti si la alte intalniri asemanatoare, mai bine pregatiti tehnic (cu propriul telescop) speram noi si cu mai multe cunostinte de specialitate.

Gura Portitei

La inceput de August, in plina perioada de averizari cu coduri galbene si alte culori, optiunile pentru a combate canicula sunt relativ putine. Muntele este bineinteles o optiune buna, dar nici marea nu e o varianta de ocolit.

Dupa diverse hotarari si renuntari, desi la Londra Olimpiada de Vara e in plina desfasurare, s-a strans un grup de 13 persoane cu varste de la sub 3 ani la peste 40 pentru o destinatie de vacanta la malul mari – Gura Portitei. Optiunile de cazare acolo sunt multiple, de diverse calitati si preturi, dar noi am ales cortul, cea mai ieftina. Cateva persoane din grup erau prima oara cand mergeau cu cortul si au vrut sa traiasca experienta asta. Pentru ca experienta sa fie cat mai placuta, am ales sa ramanem doar o noapte. E adevarat ca au fost si alte motive care au dus la decizia de a sta o singura noapte. Am plecat din Constanta doua masini, am parcat la Jurilovca intr-o parcare pazita cu 5 lei pe zi. Rezonabil, parerea mea. 

Plecarea din Jurilovca

Nici nu parcasem inca si deja fusesem abordati si rezolvasem problema transportului pe apa. Pretul similar cu vaporasul standard, dar salupa rapida. Platim 30 lei de persoana, ocupam doua salupe si pornim.

Iesirea in Lacul Razelm

Dupa aproximativ jumatate de ora traversam lacul Razelm, intram in lacul Golovita si ajungem la Gura Portitei. Vorbim la receptie si tot acolo platim pentru corturi, 30 lei pentru fiecare cort pe care il vom instala.

Plecam de la receptie si incercam sa caram toate bagajele dintr-un singur drum. Incerc sa iau mai multe bagaje si reusesc sa sparg o sticla de wisky. Din punctul meu de vedere nu e nici o pierdere. Constatam ca avem atatea bagaje de ai putea crede ca stam cateva saptamani. Ne alegem locul si incepem instalarea taberei. Instalam 7 corturi pentru persoane si pentru ca avem in plus, montam un cort si pentru bagaje. In situatia asta nu ne raman decat doua corturi nemontate – organizarea poate ca nu a fost perfecta. Pentru ca suntem comozi aproape toate corturile sunt “2 seconds”. Unul singur este “clasic” – un cort igloo. E nevoie de un cort mai mare si acesta va juca acest rol. La montarea taberei se constata o problema, cuiele nu prind in nisip, de aceea trebuie sa folosim pietre. Mai tarziu se va dovedi ca si aceasta metoda poate avea implicatii negative. Pentru desavarsirea taberei, montam si o culme de rufe. Vom avea de uscat prosoapele de baie. E bine sa te simti “acasa” si cand esti departe de casa.

Umbra

E deja ora pranzului si Soarele este puternic. Vom petrece cea mai mare parte a timpului cautand umbra. Pe plaja sunt cateva umbrelute dar umbra lor pare insuficienta. De fapt este insuficienta pentru a incapea toti sub o singura umbrela, de aceea unii dintre noi stau doar partial la umbra. Sunt si cativa temerari care se bronzeaza. In rest relaxare, baie in mare, relaxare, mancare. Mancarea partial carata cu noi, dar si de la terasele existente. Preturile rezonabile, mai mici decat in Mamaia si mancarea buna. Spre seara Soarele mai reduce  din putere si noi devenim mai activi. Mancam la terasa si aflam ca seara este spectacol cu specific lipovenesc.

Inainte de ora 22 suntem la locul de desfasurare. Nu e multa lume dar noi suntem perseverenti si asteptam. Dupa aproape o ora de asteptare inca nu incepe nimic, dar deja s-a aglomerat si noi aveam locuri bune, in fata. Vrem sa plecam dar chiar acum cand atata lume ravneste la bancutele noastre de lemn? Un tanar din public, usor “afumat” se duce pe scena si face putin spectacol. Incepe o melodie folk si publicul il sustine. Se spun cateva bancuri, lumea il striga pe Fuego. Din fericire nu apare, presupunem ca e acasa, suparat ca impodobitul bradului nu e proba olimpica. Unul dintre ai nostri, un baiat de 12 ani, se duce pe scena alaturi de tanarul deja prezent acolo si intregeste spectacolul. Publicul aplauda si il aclama. Suntem bucurosi ca e “de al nostru”. Timpul trece mai repede si apare formatia asteptata.

Ansamblul folcloric lipovenesc

Este un grup folcloric lipovenesc, imbracati traditional. Ne canta ceva din folclorul lipovenesc, danseaza cu cateva persoane din public. Era pregatit si un foc de tabara, pe care il aprind si se canta si danseaza la lumina lui. E un spectacol reusit dar pentru noi a fost o zi obositoare si nu stam pana la sfarsit, ne retragem spre corturi desi spectacolul nu e gata. Ajunsi acolo constatam ca o parte deja dormeau, alti cativa stateau inca afara la aer si la vorbe. Imi aduc izoprenul din cort si ma asez pe nisip. Imi dau seama ca e o seara minunata si e pacat sa dorm in cort, asa ca imi aduc sacul de dormit si, desi in jurul meu inca se vorbea, adorm.

Cand ma trezesc soarele nu rasarise inca, dar era pe aproape. Constat ca am fost doi care am dormit afara.  Nu stiu cat este ceasul, nu am la indemana asemenea aparate. De la plecarea de acasa nu mi-am luat ceas, iar telefoanele au lost lasate in cort. Eram acolo pentru relaxare, si asta pentru mine inseamna ca timpul se masoara altfel, si anume: cand iti e foame e timpul sa mananci, cand iti e somn e timpul sa dormi, cand esti odihnit e timpul sa te trezesti te trezesti. Acum eram aproape odihnit, asa ca am mai dormit putin. Cand soarele a inceput sa straluceasca m-am trezit. Asta poate fi un dezavantaj al dormitului afara dar placerea e mai mare si merita, parerea mea.

Peste zi soarele e din nou puternic, din nou urmarim umbra, si facem baie in mare. Incercam sa inchiriem o hidrobicicleta dar sunt doar doua si multi pretendenti. Renuntam. Se poate trai si fara. Stabilim ora de pleccare si sunam dupa barca sa vina sa ne ia, si cand se apropie timpul ne apucam sa strangem tabara. Impachetam si constatam ca unul din corturi are barele de fibra de sticla rupte. Cel mai probabil s-au rupt de la pietrele asezate neglijent pe ele, pietre folosite pentru ancorarea cortului. Supararea e putin amplificata si de faptul ca era un cort nou. Vom cauta o solutie buna de remediere intrucat tijele nu se gasesc separat ca piese de schimb.

plecam pentru o luna?

Ne ducem pe cheu cu toate bagajele (si asa cum am stabilit mai devreme, nu sunt putine) sa asteptam salupele ce ne vor duce spre Jurilovca. Ajungem la masini si ne imbarcam spre casa. Alegem alta ruta spre Constanta, prin statiunea Mamaia, dar nu realizam decat foarte tarziu un lucru – e duminica dupa amiaza si multa lume pleaca din statiune. E aglomeratie si stam in trafic. Alegem o ruta ocolitoare pe malul Canalului si iesim la Ovidiu. A fost o decizie buna pentru ca toata statiunea se mergea bara la bara. Ajung acasa si am impresia ca nu sunt foarte obosit, ma asez la televizor si simt ca adorm instant. Pana la urma poate ca totusi sunt foarte obosit. Dar cu siguranta relaxat.

plecam de la Gura Portitei

Fagaras la inceput de vara

Dupa o asteptare indelungata si pregatiri nu tocmai amanuntite ce au inceput cu cateva luni in urma, am plecat intr-o drumetie spre creasta Fagarasului.

Pe 02 Iunie, dupa un start lansat greoi, pe la ora 11 pornim din Constanta spre Breaza (de Brasov), locul de pornire al traseului nostru. Abia cand ai iesit din oras poti aproxima cine merge si cine renunta si dupa ce componenta echipei s-a modificat de mai multe ori, suntem in total, daca ma numar si pe mine, doi. Nu suntem multi dar suntem dornici de drum si munte sau cel putin asa consideram. Spre seara ajungem in Breaza, trecem de sat si gasim un loc de cort. Intram la somn si adormim pe la 20:30 - 21:00.

Duminica 03 Iunie, prima zi din marea noastra excursie. Ne trezim devreme dupa standardele de oras (7:00) si incepem pregatirea bagajelor. Peste noapte nu a fost frig, temperatura nu a scazut sub 7°C. Presiunea atmosferica 736hPa. Lasam masina in curtea unui bar din apropiere, Cabana Vanatorilor, si pe la ora 10:00 pornim la drum spre "Zona Urlea" - cum este specificat pe indicatoarele turistice, indicatoare noi si bine intretinute de serviciul de salvamont Victoria. Timpul specificat pe indicatoare este de 3:30h.

Nu mai este “Cabana Urlea”, asa cum inca o gasim pe indicatoarele vechi, dar asta e o alta poveste.

Pana pe la ora 12:00 traseul urmat de noi, punct rosu, urca pe un drum forestier si suntem insotiti de urmele de TAF-uri(Tractorul Articulat Forestier) pana dupa 1000m altitudine. Pe la 15:30 ajungem la “Zona Urlea”. Motivul pentru care se numeste asa este evident.

"Zona Urlea"

Inainte de cabana, cam la 20 minute gasim un izvor, total neamenajat dar ne descurcam.

16:30 plecam de la Urlea spre Lacul Urlea. La 15:30 incepe ploaia. Ne adapostim sub foaia de cort si punem la fiert o supa. Ploaia se opreste dar nu iesim de sub adapost decat dupa ce terminam de mancat. Strangem si continuam printre jnepeni. Sunt plini de apa si ne udam pe haine mai mult decat ne-am udat de la ploaie. Vedem o capra neagra, care se va dovedi singura vazuta pana coboram. Suntem la inaltime, aproape de 2000m, si hainele se usuca repede. Mergem pana pe la ora 19:30, cand ajungem intr-o sa, sub Varful Mosu (2231m) unde nu suntem siguri de drum. Suntem obositi si punem cortul. Pana aici am urmat traseul punct rosu, traseu care merge peste varful Urlea (2473m), din care se separa traseul punct albastru, traseul pe care il urmam noi. Presiunea atmosferica este in scadere, bate vantul bine, nu sunt multi nori. Intru la somn devreme, nu apuc sa folosesc lanterna.

Luna este mare, nu sunt nori si lumina este puternica. Se poate merge la lumina lunii fara probleme, dar la noi nu e cazul.

 

Luni 04 Iunie, ziua a 2-a. Ma trezesc devreme, pe la 6:00. Soarele bate tare, si pana la ora 7:00 in cort este foarte cald (18°C), peste noapte nu a scazut sub 10°C. Presiunea atmosferica in foarte usoara scadere (de la 801 la 800hPa).

Pe la ora 9:00 plecam spre Lacul Urlea, si dupa 15 – 20 min ajungem la un refugiu. Este nou, functional, curat. Daca nu as sti ca sezonul este abia la inceput as zice ca refugiul a fost montat anul acesta. Nu este nimic zgariat pe pereti, nici macar scrieri cu markerul. 

Undeva pe la ora 12:30 ajungem la Lacul Urlea, unde gasim alt refugiu, la fel ca celalalt, nou, curat, functional. O sa stam in el, e mai convenabil decat sa punem cortul.

In timp ce urcam era cald si soare si o idee se naste in gandul nostru - sa facem baie in Lacul Urlea. Pana la urma, din diferite motive, am hotarat ca nu e momentul sa facem baie in lac.

Lacul Urlea (2194m)

Ne hotaram sa ducem o parte din alimente si apa sus in creasta: o parte din conserve, o parte din apa si, o hotarare de care ne vom indoi mai tarziu, painea si supele instant.

Inainte de ora 14:00 plecam spre creasta desi cerul este usor acoperit. Urmam traseul punct albastru, dar pentru a evita niste pante abrupte inzapezite pe care poteca le intersecteaza, urcam pieptis direct in creasta pe o panta abrupta si periculoasa as spune eu (de nota 7-8 pe o scara de la 1 la 10 unde 1 e plimbarea prin parc, 2 e mersul pe strada, 9 e atunci cand cazi si lovesti ceva si 10 putin mai grav de atat). Ajungem in creasta si lasam mancarea la “adapostul” catorva stanci si continuam pe traseul banda rosie, traseu din care deviem spre Vaful Dara (2501m). Teoretic este poteca nemarcata, dar noi nu am putut decat sa ghicim pe alocuri cateva urme de poteca. Din fericire varful este vizibil si se ajunge usor si fara poteca. La 16:30 ajungem pe Vf. Dara, facem cateva poze si continuam spre  Vf. Hartopul Darei (2506m). Aici ajungem la 16:45. Pozele de rigoare si plecam inapoi. 

Vf. Hartopul Darei(2506m) in spate Vf. Dara (2501m) si Vf. Urlea (2473m)

Pe drum ne gandim ca poate nu a fost o idee tocmai buna sa lasam painea, intr-o punga, undeva afara, dar ne convingem singuri ca nici prea rau nu este. Asta si pentru ca nu vrem sa mai mergem pana la "ascunzatoare". Ne intoarcem in poteca banda rosie (traseul de creasta) unde ajungem la 17:30 si o urmam putin spre est, dar o parasim repede pentru a cobora inapoi spre lac, de data asta direct prin extremitatea sudica a caldarii Urlea. Ajungem la lac pe la ora 18:30 si imediat dupa si la refugiu. Constat ca mersul a lasat mici urme pe picioarele mele - basici. Poate e de la cobarare excesiva, poate e de la bocanci. Eu o sa zic ca e de la soseste. Sunt convins ca se vor vindeca la un moment dat. Nu apuc sa folosesc lanterna nici astazi, intru la somn devreme.
  

Marti 05 Iunie, ziua a 3-a. Dimineata ploua, la un moment dat chiar tare. Continua sa ploua si dupa ora 8:00, si vremea nu pare sa se inbunatateasca prea repede. Temperatura in refugiu nu a scazut sub 7°C. Presiunea atmosferica e in usoara scadere (de la 782 la 779hPa). Nebulozitate 100%.

Ploaia da semne ca vrea sa se opreasca.

Probleme la facut bagajele, desi avem mai putin nu mai incap in rucsaci. Imediat iau nastere doua teorii.

1: de la altitudine si temperatura rucsacii si numai ei se conntracta.

2: de la presiunea scazuta toate obiectele din bagaj ocupa un volum mai mare. Consideram a 2-a teorie fiind mai aproape de adevar, stim ca nu ne putem opune legilor fizicii si ne supunem.

Pe la 10:30 plecam din refugiu spre creasta. Rucsacul e mai usor, dar mintea este incarcata. Ma gandesc la painea lasata sus, si la ploaia ce a trecut peste ea. Si la ce animale ar fi putut sa o consume. Pana la urma nu e asa de rau, doar ca, daca cineva sau ceva a imprastiat conservele e posibil ca acestea sa o ia la vale si cum panta acolo nu e tocmai lina, sa se opreasca repede si sa avem sanse sa le gasim. O sa ajungem si o sa vedem.

Urcarea de la Lacul Urlea am facut-o direct prin sudul caldarii, pe unde coborasem seara. Periculozitatea traseului nemarcat ales este de 3-4 pe scara descrisa mai sus. Ajungem pe creasta dupa aproximativ 1h30min, sunt 8°C. O sa iasa soarele si o sa se incalzeasca putin.

Pe la 12:30 ajungem la locul unde lasasem mancarea si ne linistim.

Facem un inventar scurt: painea nu mai este deloc (nici firimituri nu gasim), 2 supe instant sunt imprastiate – una desfacuta si nemancata, una nedesfacuta. E clar ca nu i-au placut. 3 supe instant cu taitei – taiteii lipsesc (din nou, nici un fel de firimituri – s-a mancat frumos). Gasim pliculetele cu condimente din interior: toate trei, unul desfacut si nemancat, doua intacte. Banuim ca nici astea nu i-au placut. Ne mai gandim la ceva – oare ce contin pliculetele astea de nu le-a mancat nimic? Sau erau adeptele unei diete sanatoase? Dintre conserve lipseste una singura, de pate. Logic, ne gandim, painea nu intra prea bine simpla, a mers mai bine cu pate. Dintre pungile in care era lasata mancarea am gasit doar bucatele, imi place sa cred ca am recuperat mai mult de 50% din plastic, restul facand si noi ca multi turisti, l-am imprastiat pe munte. Asa ne place sa credem ca noi, cand mergem, nu daunam cu nimic mediului inconjurator.

Ne gandim, fara sa acuzam pe nimeni in afara de noi, ce animal am hranit. Om, turist sau cioban nu a fost cu siguranta. Urs sigur nu a fost (ar fi deschis si mancat si conservele, si asta nu pentru ca erau cu deschidere rapida ci pur si simplu pentru ca putea). Iepure, vulpe, lup foarte putin probabil. Capra sau ceva rozatoare. Eu cred ca ceva rozatoare. Altii considera ca a fost capra. Oricum totul s-a intamplat de dimineata, dupa ce s-a oprit ploaia, praful de la supe fiind uscat cand l-am gasit noi.

La ora 15:00 ajungem in Fereastra Mare a Sambetei (2188m). Teoretic aici este loc de cort. In situatia noasta este un strat de zapada de aproximativ 2m inaltime care acoperea toata saua. Oricum este devreme si vrem sa mergem mai departe. Verificam harta si continuam spre Refugiul Portita Vistei. Din Fereastra Mare se trece peste Vf. Slanina (2268m) si ajungem in Ferastra Mica a Sambetei (2177m). Aici este un refugiu nou construit. Surprinzator nici acest refugiu nu are urme vizibile produse de turisti, din nou, nici markere pe pereti. Si lucrul care surprinde cel mai mult, are panou fotovoltaic (mic 100 – 120W), tub luminos pt iluminatul interior (cu buton on/off) si priza auto de 12V(pt incarcator auto pt mobil), totul functional. Refugiul a fost amenajat de EcoXtem si Hightech Passport - bravo.

In refugiu ne-am intalnit cu primul om pe care l-am vazut de cand am urcat pe munte. A urcat de la Sambata si va cobora tot acolo in aceiasi seara. Verificam iar harta, si constatam ca pana la refugiul Portita Vistei avem de trecut peste 4 varfuri: Galasescu Mic (2433m), Galasescu Mare (2470m), Galbenelele (2456m) si Hartopul Ursului (2461m). Vremea da semne tot mai puternice ca vrea sa se strice, dupa ce termometrul a ajuns la 15°C la pranz, a scazut, iar pe la 7-8°C spre dupa amiaza. Continuam si pe la ora 19:00 este deja ceata deasa. Inainte sa vina ceata ochisem un loc bun de cort, cam la 50 -70m mai jos de poteca, sub varful Hartopul Ursului, decidem sa ne oprim si punem cortul. La ora 19:30 cortul e asezat, facem si un mic baraj de pietre spre sud, in ideea de a ne proteja putin daca bate vantul tare.Verificam altimetrul si suntem la 2392m altitudine. La 19:45 incepe ploaia. Pe la 8:30, ploua tare. Tin lanterna la indemana dar nu este cazul sa o folosesc. Somn.

Miercuri, 06.06, ziua a 4-a. Dimineata ploua. Cand tare cand mai incet. Vantul bate moderat dinspre nord. Barajul nostru de pietre nu a avut nici un efect, dar am avut alt baraj natural, mult mai mare si eficient. La ora 9:00 in cort sunt 4°C. Sacii nostri sunt confort pana la -6°C si pana acum nu se dezmint. Cu mici pauze a plouat toata noaptea. Tot cu mici pauze am dormit si noi. Presiunea a scazut foarte putin (de la 766 la 764hPa). Mie imi vine greu sa mai dorm. Stau in sac de mai mult de 12 ore. Totusi reusesc in continuare sa dorm. Nu mai ploua tare, dar nu se opreste inca. A venit si foarte putina zapada, s-a adunat pe panza cortului si a alunecat langa el. Pe la ora 11:00 se opreste ploaia si iese pentru foarte scurt timp soarele. In cort temperatura urca rapid pana pe la 18-20°C. Revine ceata si temperatura scade la fel de repede cum a crescut. Cortul are hidroizolatie dar nu are termoizolatie. Si in cazul asta hidroizolatia a rezistat foarte bine, nu a intrat decat foarte putina apa in cort si asta din erori de montaj. Vizibilitatea e cam de 50m. Am decis ca iPhone-ul sa doarma cu mine in sac. Nu stiu daca asta ii face bine sau rau dar asta e modul meu de a-i arata ca tin la el. Nokia sta in rucsac, pe veranda cortului si nu protesteaza. Bateria arata tot plin. Pana la urma cei de la Nokia au facut treaba buna. Evident amandoua telefoanele sunt inchise. La ora 13:00 mancam. Ultima masa a fost ieri pe la ora 17:00, pe drum. La 14:30 suntem afara si asteptam sa se usuce putin cortul. Speram ca vantul sa il usuce, ceata puternica nelasand soarele sa treaca.

 

Judecand dupa numarul mare de gunoaie gasite in apropiere locul asta a mai fost folosit de multe ori pentru campat. Evident, turistul obisnuit nu poate sa isi care conservele goale sau sticlele goale de bautura. Acum, daca unii lasa conservele sa rugineasca, oare cei care au lasat conserve de aluminiu sau sticle si borcane goale, le-au lasat in idea ca vor ruginii si acestea si vor disparea, sau si-au dorit sa readuca bogatiile subsolului la loc in subsolul patriei? Strangem totul intr-un singur loc, si ne rezumam la atat.

La ora 15:00 plecam spre refugiul Portita Vistei. Avem de traversat o limba mare si abrupta de zapada si hotaram sa o ocolim. Trecem pe deasupra si de aici suntem foarte aproape de creasta. Urcam pe zapada abrupta, urc primul si sap trepte, cu bocancii. In timp ce urc ma gandesc ca poate este cornisa. Ma linistesc pentru ca desi este ceata puternica se vede suficient cat sa vad un marcaj pe stalp metalic, montat dincolo de creasta. Urc cu incredere, e o senzatie placuta sa urci pe zapada, sa treci peste o creasta, fie ea si una secundara ca in cazul nostru. Dincolo vizibilitatea este la fel de mica, sub 50m. Ne oprim pe o portiune cu stanci si iarba. Este ora 16:00. Nu se vede poteca si decidem sa asteptam sa vedem ce ne asteapta in continuare. Asteptam sa se imprastie putin ceata si pana la 16:30 nu se intampla nimic. Tot ce putem sa vedem e ca zapada se intinde mult in jos, e abrupt si banuim ca poteca e aproximativ pe curba de nivel.

Nu avem echipamentul de iarna la noi. Am lasat si coltarii si pioletul acasa, doar mergem vara la munte. Ar fi fost foarte bune, dar si cei de la Salvamont Victoria au spus ca nu e nevoie, e doar putina zapada, si de jos de la baza la fel se vedea, dupa cum am constatat si noi.

La cum arata vremea si ceasul, avem 2 optiuni: 1. sa punem cortul unde am stat si noaptea trecuta si incercam din nou ziua urmatoare in speranta ca se indreapta vremea sau 2. sa ne intoarcem la refugiul din Fereastra Mica (aproximativ 3 ore de mers), si sa coboram pe la Cabana Sambata. Luam in calcul si vremea care vrea sa se inrautateasca si alegem refugiul. La 10 minute dupa ce pornim inapoi simt ca incepe sa ma doara genunchiul drept. Ma opresc si imi dau cu ceva geluri revigorante si ma bandajez cu o fasa elastica. Continuam spre refugiul Fereastra Mare, vantul se inteteste, temperatura e in jur de 4°C. Vantul continua sa bata din ce in ce mai tare si teperatura scade la 0°C. Incepe o ploaie usoara. Continua cu o mazariche racoroasa. Punem husele de ploaie pe rucsaci. La 19:10 ajungem la refugiu. Vrem ceva cald si nu mai avem decat cafea. Bem cate o cafea si mancam putin. La 19:40 incepe ploaia tare si vantul se inteteste. Lasam la uscat pantalonii si gecile. Probabil de dimineata vor fi la fel. Desi nu e foarte mult de cand ne-am trezit, intram iar la somn. Pana la urma daca suntem in concediu, trebuie sa ne odihnim. Ma bandajez mai bine si sper sa ca pana dimineata genunchiul sa isi revina. Nici in seara asta nu aprind lanterna.

Joi 07.06, ziua a 5-a. Noaptea a plouat tare si vantul nu a facut economie. Pe la 3:00 ploaia s-a oprit dar vantul a batut pana dimineata. Pe la 6:30 – 7:00 ceata persita dar nu mai ploua. In refugiu au fost 2°C, in sacul de dormit 23°C. Presiunea atmosferica a fost intr-o foarte usoara crestere, de la 774 la 776 hPa. Ne trezim pe la 8:00, mancam si ne pregatim de plecare. Peste noapte nu s-a uscat nimic din haine, asa cum ne asteptam. Nu prea am alta varianta decat sa aleg metoda de uscare "pe mine". Si genunchiul meu este la fel ca seara, nici o imbunatatire vizibila. La ora 9:05 plecam din refugiu, vantul s-a oprit, ceata persista. Urcam si coboram Vf. Slanina si ajungem in Fereastra Mare a Sambetei la ora 9:30. Aici, un indicator nou, instalat de Salvamont Victoria, cum au mai fost multe pe drum, ne arata “Cabana Valea Sambetei, 2 ore, coborare periculoasa”. Semn triunghi rosu. Pornim la vale si dupa aproximativ 45 min ajungem la 1850m, conform altimetrelor noastre. E soare, si din ce in ce mai cald. Ne oprim sa renuntam la hainele groase in favoarea echipamentul “de vara”. Se vede pana in creasta, ceata s-a risipit aproape complet. Astazi ar fi fost o zi excelenta pentru mers pe sus, dar pentru noi e deja prea tarziu. Drumul coboara in continuare abrupt pana pe fundul vaii, undeva pe la 1500m. Cabana e la 1401m, temperatura a ajuns la 20°C. Inainte de ora 12 ajungem la cabana. Nu stam decat sa bem un ceai si continuam spre Complexul Sambata de Sus. Poteca merge prin padure si imi dau seama ca am tendinta de a uita frumusetea drumurilor prin padure. Raul curge, la un moment dat chiar puternic pe langa noi, e racoare si placut. Si zona asta se va strica, se lucreaza la construirea unei hidrocentrale de mici dimensiuni. Este energie curata, dar cu ce pret?! La ora 15:30 ajungem la Manastirea Brancoveanu. Nu merg sa vad monumentul inchinat “banditilor” care au luptat in munti. Durerea din genuchiul drept este constanta si o simt la fiecare pas, dar este suportabila. Incecam sa gasim un autostop pana la Sambata de Sus, dar doi indivizi imbracati deosebit si fiecare cu un rucsac mare in spate nu au mare succes. Mergem pe sosea, sunt 9km pana in Sambata de Sus. De acolo tot cam atat prin Lisa si Breaza pana la masina. In dreapta se vede o biserica. Presupun ca e biserica din Lisa, dar nu e o sosea care sa ajunga direct acolo. Dupa mai mult de 1/2h de mers pe jos si aproximativ 3 km imi trece prin minte o idee. Am semnal la telefon si acces la Google Maps. Deschid telefonul, caut, si gasesc un drumusor care ajunge mai repede in Lisa. Cum e foarte greu sa contrazici o poza din satelit, luam o decizie radicala – taiem pe camp pana in Lisa. Decizia e radicala pentru ca pe camp sigur nu gasim autostop. Facem dreapta din sosea si continuam pe un drum aproape invizibil, dar navigarea e usoara. Stim directia in care trebuie sa mergem. Dupa ceva mai mult de 1/2h ajungem la un rau. Nu l-am vazut pe harta, desi apare si pe harta de hartie si pe Maps. Este Raul Sambata, rau peste care de dimineata am pasit cu usurinta, si pe care l-am mai traversat de cateva ori prin padure, fie pe jos fie pe podete. Drumul pare sa treaca prin rau printr-un fel de vad. Ne descaltam si il traversam usor. Ajungem la Lisa si de aici pana la bifurcatia cu Breaza sunt mai putin de 2km. Mergem pe jos si speram ca de aici sa gasim o masina. Nu se intampla asa si mergem pe jos. Eu ma opresc la primul magazin pe care il vad in Breaza si imi propun sa astept aici cu bagajele pana vine masina. Imediat se gaseste o masina care sa ia un turist singur si fara bagaje, asa ca in 30min masina a ajuns la mine si la bagaje. Mergem sa punem cortul in acelasi loc unde am dormit si in prima seara. Evident, adorm inainte sa fie nevoie sa folosesc lanterna.

Vineri 07.06. Temperatura in cort nu a scazut sub 14°C. Ne trezim relativ devreme si pornim spre casa.

Traseul aproximativ pe munte

Traseul aproximativ pe sosea

Genunchiul meu e umflat si stand in masina imi amorteste si doare. Pana nu aflu ce am patit, modul de tratament si eventual cum sa evit pe viitor recidiva, declar suspendate orice drumetie pe jos sau cu bicicleta.

Cateva date despre excursie:

-distanta 434km, pe ruta Constanta - Bucuresti - Ploiesti - Predeal - Rasnov - Fagaras - Breaza

- rucsacul a cantarit la plecare 10,5kg, fara mancare si apa, din care 2kg rucsacul gol, 1,5kg sacul de dormit. Mancarea pentru doua persoane a avut aprox 9,5kg inclusiv paine, apa 3 litri
- am petrecut 5 zile pe munte si 2 zile pe drum.