Tyulenovo (Тюленово)

Vara se zice ca este pe sfarsite, ultimul weekend de vara, si alte detalii spatio-temporale, dar chiar si in conditiile astea temperatura nu tine cont si temperaturile se mentin peste 30°C si numarul de turisti e foarte mare. Vrem sa scapam de inghesuiala si decidem sa mergem pe mult titratul litoral bulgaresc.

Alegem o locatie relativ cunoscuta pentru noi, Tyulenovo (Тюленово) nume ce il poarta din 1942. Distanta de la granita, aproximativ 30km. Numele vechi din timpul cand Cadrilaterul apartinea Romaniei este Calacichioi, nume de deriva din mai vechiul nume turcesc Kalaç-Köy. İnitial satula fost locuit de populatii de origine gagauza (turcofoni de religie crestin ortodoxa). Este un localitate/statiune cu 200 locuitori in timpul verii,  60 in restul anului, conform wikipedia. In limba bulgara tyulen inseamna foca, dar foci (Monachus monachus) nu au mai fost vazute in zona din anii ’80.

faleza la Tyulenovo

Initial au fost multi doritori pentru plimbarea asta acolo dar in dimineata plecarii ne-am adunat doar 6 oameni vrednici, baieti si fete si am pornit spre destiantia de vacanta de o zi.

Tinta noastra este un tarm stancos cu faleze inalte de unde se poate sarii in apa. Tot acolo sunt si trasee de escalada, o disciplina distractiva, deep water solo, dar acum nu asta e treaba noastra. Tinta este baie in mare, sa sarim de pe stanci. Apa de acolo este parca diferita de apa obisnuita a Marii Negre, mai limpede, mai albastra. Startul nostru a fost destul de greoi, dar pe la ora 12, dupa ce facem cateva cumparaturi de la un supermarket, reusim sa pornim. Drumul pana la vama decurge fara probleme, trecem foarte usor granita (doar cu buletinul, cum erau creditele acum ceva vreme) si cumparam buvignieta, pt o saptamana – 25 lei. Dupa granita, surpriza – soseaua este asfaltata proaspat, nu sunt trasate marcaje dar asfaltul este de calitate. Sunt cateva marcaje pe marginea drumului si limite de viteza. Incercam sa le respectam. Nu dureaza mult si ajungem si trecem repede de prima localitate – Durankulak. Inca putin si ajungem la Shabla si de aici facem stanga spre mare. Aici asfaltul nu mai este nici proaspat si nici de calitate. Ne apropiem si recunoastem putin tarmul, totusi, in zona este cantonata o baza militara, cu niste masini ce par lansatoare de rachete. Rachetele nu se vad, dar sigur sunt undeva in zona. Ne deruteaza putin dar dupa o scurta recunoastere a terenului gasim locul cautat. Din pacate constatam ceva usor neplacut. Sunt valuri destul de mari. Totusi la fata locului sunt doi bulgari si unul dintre ei sare in apa. Vedem ca nu iese foarte greu si doi temerari dintre ai nostri decid sa intre. Eu ma multumesc sa ma uit si sa le fac cateva poze.

temerarii

Intradevar si ei afla pe propria piele ca iesirea din apa poate fi dificila, si din motivul asta sezonul de baie la tarmul bulgaresc se incheie repede. Mancam ce ne-am adus de acasa (adica din Romania) si plecam. Avem o scurta dilema daca sa mergem pana la Dalboka la ferma de midi sa mancam acolo sau sa mergem spre casa. Doar ce am mancat si ajungem la concluzia ca nu e momentul sa mergem la ferma. Pornim spre casa, respectam din nou limitele de viteza, ne depaseste un coleg de al meu, ii dau mesaj sa stie ca nu poate sa umble nedetectat nici prin strainatate. 

spre tara

Pe drumul de intoarcere ne oprim la Vama Veche sa facem o baie in mare. E multa lume dar din pacate lipseste ceva. Lipseste spiritul de alta data, spiritul din Vama. Mai sunt cateva terase, din ce in ce mai putine, de unde se aude muzica mai de calitate. Restul ... fite. Oamenii...la fel, cativa sunt cei „hard core” care inca au spiritul de vama, restul...la fel ca terasele – fite.

Ajungem la plaja si aici se continua in acelasi spirit. Plaja este plina de sezlonguri si umbrelute. E multa lume la soare sau la umbra. Sunt si cateva fete ce adopta moda topless. Desi ma uit cu placere la ce e frumos nu sunt de acord cu acest mod de manifestare. Din nou lipseste ceva – corturile de pe plaja. Sunt cateva corturi undeva departe spre 2 Mai.

coloniile de foci nu mai sunt

Facem o baie, apa este buna, inotam putin, si iesim la soare sa ne uscam. Nu mai pierdem mult timp si plecam spre casa. Ne oprim la faimoasele clatite din vama, stam la coada si dupa vre-o jumatate de ora ne vine randul si cumparam cateva, pentru fiecare dupa gust.

la coada la clatite

Pana sa ajungem in oras mai apar si alte ocolisuri ce mai trebuiesc facute, motiv pentru care intarziem mai mult decat am programat. Cumva este vina mea pentru intarzire, sau pentru ca nu am anuntat, inca nu stiu. In oras ajungem tarziu si merg spre casa. La Tyulenovo revenim oricand cu placere.